Formentabelle zu „exurgere“
Verb
Präsens (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exurgeo, exurgo | exurgeor, exurgor |
2. Person Singular | exurges, exurgis | exurgere, exurgeris |
3. Person Singular | exurget, exurgit | exurgetur, exurgitur |
1. Person Plural | exurgimus, exurgemus | exurgemur, exurgimur |
2. Person Plural | exurgitis, exurgetis | exurgemini, exurgimini |
3. Person Plural | exurgent, exurgunt | exurgentur, exurguntur |
Imperfekt (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exurgebam | exurgebar |
2. Person Singular | exurgebas | exurgebare, exurgebaris |
3. Person Singular | exurgebat | exurgebatur |
1. Person Plural | exurgebamus | exurgebamur |
2. Person Plural | exurgebatis | exurgebamini |
3. Person Plural | exurgebant | exurgebantur |
Futur I (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exurgam, exurgebo | exurgar, exurgebor |
2. Person Singular | exurgebis, exurges | exurgere, exurgebere, exurgeberis, exurgeris |
3. Person Singular | exurgebit, exurget | exurgebitur, exurgetur |
1. Person Plural | exurgebimus, exurgemus | exurgebimur, exurgemur |
2. Person Plural | exurgebitis, exurgetis | exurgebimini, exurgemini |
3. Person Plural | exurgebunt, exurgent | exurgebuntur, exurgentur |
Perfekt (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exurrexi, exursi | — |
2. Person Singular | exurrexisti, exursisti | — |
3. Person Singular | exurrexit, exursit | — |
1. Person Plural | exurreximus, exursimus | — |
2. Person Plural | exurrexistis, exursistis | — |
3. Person Plural | exurrexere, exurrexerunt, exursere, exurserunt | — |
Plusquamperfekt (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exurrexeram, exurseram | — |
2. Person Singular | exurrexeras, exurseras | — |
3. Person Singular | exurrexerat, exurserat | — |
1. Person Plural | exurrexeramus, exurseramus | — |
2. Person Plural | exurrexeratis, exurseratis | — |
3. Person Plural | exurrexerant, exurserant | — |
Futur II (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exurrexero, exursero | — |
2. Person Singular | exurrexeris, exurseris | — |
3. Person Singular | exurrexerit, exurserit | — |
1. Person Plural | exurrexerimus, exurserimus | — |
2. Person Plural | exurrexeritis, exurseritis | — |
3. Person Plural | exurrexerint, exurserint | — |
Präsens (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exurgam, exurgeam | exurgar, exurgear |
2. Person Singular | exurgas, exurgeas | exurgare, exurgaris, exurgeare, exurgearis |
3. Person Singular | exurgat, exurgeat | exurgatur, exurgeatur |
1. Person Plural | exurgamus, exurgeamus | exurgamur, exurgeamur |
2. Person Plural | exurgatis, exurgeatis | exurgamini, exurgeamini |
3. Person Plural | exurgant, exurgeant | exurgantur, exurgeantur |
Imperfekt (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exurgerem | exurgerer |
2. Person Singular | exurgeres | exurgerere, exurgereris |
3. Person Singular | exurgeret | exurgeretur |
1. Person Plural | exurgeremus | exurgeremur |
2. Person Plural | exurgeretis | exurgeremini |
3. Person Plural | exurgerent | exurgerentur |
Perfekt (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exurrexerim, exurserim | — |
2. Person Singular | exurrexeris, exurseris | — |
3. Person Singular | exurrexerit, exurserit | — |
1. Person Plural | exurrexerimus, exurserimus | — |
2. Person Plural | exurrexeritis, exurseritis | — |
3. Person Plural | exurrexerint, exurserint | — |
Plusquamperfekt (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exurrexissem, exursissem | — |
2. Person Singular | exurrexisses, exursisses | — |
3. Person Singular | exurrexisset, exursisset | — |
1. Person Plural | exurrexissemus, exursissemus | — |
2. Person Plural | exurrexissetis, exursissetis | — |
3. Person Plural | exurrexissent, exursissent | — |
Infinitiv | Präsens | Perfekt |
---|
Aktiv | exurgere | exurrexisse, exursisse |
Passiv | exurgeri, exurgerier, exurgi, exurgier | — |
Imperativ I | Aktiv | Passiv |
---|
2. Person Singular | exurge | exurgere |
3. Person Singular | — | — |
2. Person Plural | exurgete, exurgite | exurgemini, exurgimini |
3. Person Plural | — | — |
Imperativ II | Aktiv | Passiv |
---|
2. Person Singular | exurgeto, exurgito | exurgetor, exurgitor |
3. Person Singular | exurgeto, exurgito | exurgetor, exurgitor |
2. Person Plural | exurgetote, exurgitote | — |
3. Person Plural | exurgento, exurgunto | exurgentor, exurguntor |
PPP | Singular | Plural |
---|
Nominativ | exurrecta, exurrectum, exurrectus | exurrecta, exurrectae, exurrecti |
Genitiv | exurrectae, exurrecti | exurrectarum, exurrectorum |
Dativ | exurrectae, exurrecto | exurrectis |
Akkusativ | exurrectam, exurrectum | exurrecta, exurrectas, exurrectos |
Ablativ | exurrecta, exurrecto | exurrectis |
Vokativ | exurrecta, exurrecte, exurrectum | exurrecta, exurrectae, exurrecti |
PFA | Singular | Plural |
---|
Nominativ | exurrectura, exurrecturum, exurrecturus | exurrectura, exurrecturae, exurrecturi |
Genitiv | exurrecturae, exurrecturi | exurrecturarum, exurrecturorum |
Dativ | exurrecturae, exurrecturo | exurrecturis |
Akkusativ | exurrecturam, exurrecturum | exurrectura, exurrecturas, exurrecturos |
Ablativ | exurrectura, exurrecturo | exurrecturis |
Vokativ | exurrectura, exurrecture, exurrecturum | exurrectura, exurrecturae, exurrecturi |
Gerundivum | Singular | Plural |
---|
Nominativ | exurgendum, exurgenda, exurgendus, exurgunda, exurgundum, exurgundus | exurgenda, exurgendae, exurgendi, exurgunda, exurgundae, exurgundi |
Genitiv | exurgendae, exurgendi, exurgundae, exurgundi | exurgendarum, exurgendorum, exurgundarum, exurgundorum |
Dativ | exurgendae, exurgendo, exurgundae, exurgundo | exurgendis, exurgundis |
Akkusativ | exurgendum, exurgendam, exurgundam, exurgundum | exurgenda, exurgendas, exurgendos, exurgunda, exurgundas, exurgundos |
Ablativ | exurgenda, exurgendo, exurgunda, exurgundo | exurgendis, exurgundis |
Vokativ | exurgendum, exurgenda, exurgende, exurgunda, exurgunde, exurgundum | exurgenda, exurgendae, exurgendi, exurgunda, exurgundae, exurgundi |
152 (417) Formen für „exurgere“