Formentabelle zu „exsurdare“
Verb
Präsens (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exsurdo | exsurdor |
2. Person Singular | exsurdas | exsurdare, exsurdaris |
3. Person Singular | exsurdat | exsurdatur |
1. Person Plural | exsurdamus | exsurdamur |
2. Person Plural | exsurdatis | exsurdamini |
3. Person Plural | exsurdant | exsurdantur |
Imperfekt (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exsurdabam | exsurdabar |
2. Person Singular | exsurdabas | exsurdabare, exsurdabaris |
3. Person Singular | exsurdabat | exsurdabatur |
1. Person Plural | exsurdabamus | exsurdabamur |
2. Person Plural | exsurdabatis | exsurdabamini |
3. Person Plural | exsurdabant | exsurdabantur |
Futur I (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exsurdabo | exsurdabor |
2. Person Singular | exsurdabis | exsurdabere, exsurdaberis |
3. Person Singular | exsurdabit | exsurdabitur |
1. Person Plural | exsurdabimus | exsurdabimur |
2. Person Plural | exsurdabitis | exsurdabimini |
3. Person Plural | exsurdabunt | exsurdabuntur |
Perfekt (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exsurdavi | — |
2. Person Singular | exsurdavisti | — |
3. Person Singular | exsurdavit | — |
1. Person Plural | exsurdavimus | — |
2. Person Plural | exsurdavistis | — |
3. Person Plural | exsurdare, exsurdavere, exsurdaverunt | — |
Plusquamperfekt (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exsurdaveram | — |
2. Person Singular | exsurdaveras | — |
3. Person Singular | exsurdaverat | — |
1. Person Plural | exsurdaveramus | — |
2. Person Plural | exsurdaveratis | — |
3. Person Plural | exsurdaverant | — |
Futur II (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exsurdavero | — |
2. Person Singular | exsurdaris, exsurdaveris | — |
3. Person Singular | exsurdaverit | — |
1. Person Plural | exsurdaverimus | — |
2. Person Plural | exsurdaveritis | — |
3. Person Plural | exsurdaverint | — |
Präsens (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exsurdem | exsurder |
2. Person Singular | exsurdes | exsurdere, exsurderis |
3. Person Singular | exsurdet | exsurdetur |
1. Person Plural | exsurdemus | exsurdemur |
2. Person Plural | exsurdetis | exsurdemini |
3. Person Plural | exsurdent | exsurdentur |
Imperfekt (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exsurdarem | exsurdarer |
2. Person Singular | exsurdares | exsurdarere, exsurdareris |
3. Person Singular | exsurdaret | exsurdaretur |
1. Person Plural | exsurdaremus | exsurdaremur |
2. Person Plural | exsurdaretis | exsurdaremini |
3. Person Plural | exsurdarent | exsurdarentur |
Perfekt (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exsurdaverim | — |
2. Person Singular | exsurdaris, exsurdaveris | — |
3. Person Singular | exsurdaverit | — |
1. Person Plural | exsurdaverimus | — |
2. Person Plural | exsurdaveritis | — |
3. Person Plural | exsurdaverint | — |
Plusquamperfekt (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exsurdavissem | — |
2. Person Singular | exsurdavisses | — |
3. Person Singular | exsurdavisset | — |
1. Person Plural | exsurdavissemus | — |
2. Person Plural | exsurdavissetis | — |
3. Person Plural | exsurdavissent | — |
Infinitiv | Präsens | Perfekt |
---|
Aktiv | exsurdare | exsurdavisse |
Passiv | exsurdari, exsurdarier | — |
Imperativ I | Aktiv | Passiv |
---|
2. Person Singular | exsurda | exsurdare |
3. Person Singular | — | — |
2. Person Plural | exsurdate | exsurdamini |
3. Person Plural | — | — |
Imperativ II | Aktiv | Passiv |
---|
2. Person Singular | exsurdato | exsurdator |
3. Person Singular | exsurdato | exsurdator |
2. Person Plural | exsurdatote | — |
3. Person Plural | exsurdanto | exsurdantor |
PPP | Singular | Plural |
---|
Nominativ | exsurdata, exsurdatum, exsurdatus | exsurdata, exsurdatae, exsurdati |
Genitiv | exsurdatae, exsurdati | exsurdatarum, exsurdatorum |
Dativ | exsurdato, exsurdatae | exsurdatis |
Akkusativ | exsurdatam, exsurdatum | exsurdata, exsurdatas, exsurdatos |
Ablativ | exsurdato, exsurdata | exsurdatis |
Vokativ | exsurdata, exsurdate, exsurdatum | exsurdata, exsurdatae, exsurdati |
PPA | Singular | Plural |
---|
Nominativ | exsurdans | exsurdantes, exsurdantia |
Genitiv | exsurdantis | exsurdantium, exsurdantum |
Dativ | exsurdanti | exsurdantibus |
Akkusativ | exsurdans, exsurdantem | exsurdantes, exsurdantia |
Ablativ | exsurdante, exsurdanti | exsurdantibus |
Vokativ | exsurdans | exsurdantes, exsurdantia |
PFA | Singular | Plural |
---|
Nominativ | exsurdatura, exsurdaturum, exsurdaturus | exsurdatura, exsurdaturae, exsurdaturi |
Genitiv | exsurdaturae, exsurdaturi | exsurdaturarum, exsurdaturorum |
Dativ | exsurdaturae, exsurdaturo | exsurdaturis |
Akkusativ | exsurdaturam, exsurdaturum | exsurdatura, exsurdaturas, exsurdaturos |
Ablativ | exsurdatura, exsurdaturo | exsurdaturis |
Vokativ | exsurdatura, exsurdature, exsurdaturum | exsurdatura, exsurdaturae, exsurdaturi |
Gerundivum | Singular | Plural |
---|
Nominativ | exsurdanda, exsurdandum, exsurdandus | exsurdanda, exsurdandae, exsurdandi |
Genitiv | exsurdandae, exsurdandi | exsurdandarum, exsurdandorum |
Dativ | exsurdandae, exsurdando | exsurdandis |
Akkusativ | exsurdandam, exsurdandum | exsurdanda, exsurdandas, exsurdandos |
Ablativ | exsurdanda, exsurdando | exsurdandis |
Vokativ | exsurdanda, exsurdande, exsurdandum | exsurdanda, exsurdandae, exsurdandi |
152 (228) Formen für „exsurdare“