Formentabelle zu „exauctorare“
Verb
Präsens (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exauctoro | exauctoror |
2. Person Singular | exauctoras | exauctorare, exauctoraris |
3. Person Singular | exauctorat | exauctoratur |
1. Person Plural | exauctoramus | exauctoramur |
2. Person Plural | exauctoratis | exauctoramini |
3. Person Plural | exauctorant | exauctorantur |
Imperfekt (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exauctorabam | exauctorabar |
2. Person Singular | exauctorabas | exauctorabare, exauctorabaris |
3. Person Singular | exauctorabat | exauctorabatur |
1. Person Plural | exauctorabamus | exauctorabamur |
2. Person Plural | exauctorabatis | exauctorabamini |
3. Person Plural | exauctorabant | exauctorabantur |
Futur I (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exauctorabo | exauctorabor |
2. Person Singular | exauctorabis | exauctorabere, exauctoraberis |
3. Person Singular | exauctorabit | exauctorabitur |
1. Person Plural | exauctorabimus | exauctorabimur |
2. Person Plural | exauctorabitis | exauctorabimini |
3. Person Plural | exauctorabunt | exauctorabuntur |
Perfekt (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exauctoravi | — |
2. Person Singular | exauctoravisti | — |
3. Person Singular | exauctoravit | — |
1. Person Plural | exauctoravimus | — |
2. Person Plural | exauctoravistis | — |
3. Person Plural | exauctorare, exauctoravere, exauctoraverunt | — |
Plusquamperfekt (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exauctoraveram | — |
2. Person Singular | exauctoraveras | — |
3. Person Singular | exauctoraverat | — |
1. Person Plural | exauctoraveramus | — |
2. Person Plural | exauctoraveratis | — |
3. Person Plural | exauctoraverant | — |
Futur II (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exauctoravero | — |
2. Person Singular | exauctoraris, exauctoraveris | — |
3. Person Singular | exauctoraverit | — |
1. Person Plural | exauctoraverimus | — |
2. Person Plural | exauctoraveritis | — |
3. Person Plural | exauctoraverint | — |
Präsens (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exauctorem | exauctorer |
2. Person Singular | exauctores | exauctorere, exauctoreris |
3. Person Singular | exauctoret | exauctoretur |
1. Person Plural | exauctoremus | exauctoremur |
2. Person Plural | exauctoretis | exauctoremini |
3. Person Plural | exauctorent | exauctorentur |
Imperfekt (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exauctorarem | exauctorarer |
2. Person Singular | exauctorares | exauctorarere, exauctorareris |
3. Person Singular | exauctoraret | exauctoraretur |
1. Person Plural | exauctoraremus | exauctoraremur |
2. Person Plural | exauctoraretis | exauctoraremini |
3. Person Plural | exauctorarent | exauctorarentur |
Perfekt (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exauctoraverim | — |
2. Person Singular | exauctoraris, exauctoraveris | — |
3. Person Singular | exauctoraverit | — |
1. Person Plural | exauctoraverimus | — |
2. Person Plural | exauctoraveritis | — |
3. Person Plural | exauctoraverint | — |
Plusquamperfekt (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | exauctoravissem | — |
2. Person Singular | exauctoravisses | — |
3. Person Singular | exauctoravisset | — |
1. Person Plural | exauctoravissemus | — |
2. Person Plural | exauctoravissetis | — |
3. Person Plural | exauctoravissent | — |
Infinitiv | Präsens | Perfekt |
---|
Aktiv | exauctorare | exauctoravisse |
Passiv | exauctorari, exauctorarier | — |
Imperativ I | Aktiv | Passiv |
---|
2. Person Singular | exauctora | exauctorare |
3. Person Singular | — | — |
2. Person Plural | exauctorate | exauctoramini |
3. Person Plural | — | — |
Imperativ II | Aktiv | Passiv |
---|
2. Person Singular | exauctorato | exauctorator |
3. Person Singular | exauctorato | exauctorator |
2. Person Plural | exauctoratote | — |
3. Person Plural | exauctoranto | exauctorantor |
PPP | Singular | Plural |
---|
Nominativ | exauctoratus, exauctoratum, exauctorata | exauctorati, exauctorata, exauctoratae |
Genitiv | exauctorati, exauctoratae | exauctoratarum, exauctoratorum |
Dativ | exauctoratae, exauctorato | exauctoratis |
Akkusativ | exauctoratum, exauctoratam | exauctoratos, exauctorata, exauctoratas |
Ablativ | exauctorata, exauctorato | exauctoratis |
Vokativ | exauctoratum, exauctorata, exauctorate | exauctorati, exauctorata, exauctoratae |
PPA | Singular | Plural |
---|
Nominativ | exauctorans | exauctorantes, exauctorantia |
Genitiv | exauctorantis | exauctorantium, exauctorantum |
Dativ | exauctoranti | exauctorantibus |
Akkusativ | exauctorans, exauctorantem | exauctorantes, exauctorantia |
Ablativ | exauctorante, exauctoranti | exauctorantibus |
Vokativ | exauctorans | exauctorantes, exauctorantia |
PFA | Singular | Plural |
---|
Nominativ | exauctoratura, exauctoraturum, exauctoraturus | exauctoratura, exauctoraturae, exauctoraturi |
Genitiv | exauctoraturae, exauctoraturi | exauctoraturarum, exauctoraturorum |
Dativ | exauctoraturae, exauctoraturo | exauctoraturis |
Akkusativ | exauctoraturam, exauctoraturum | exauctoratura, exauctoraturas, exauctoraturos |
Ablativ | exauctoratura, exauctoraturo | exauctoraturis |
Vokativ | exauctoratura, exauctorature, exauctoraturum | exauctoratura, exauctoraturae, exauctoraturi |
Gerundivum | Singular | Plural |
---|
Nominativ | exauctoranda, exauctorandum, exauctorandus | exauctoranda, exauctorandae, exauctorandi |
Genitiv | exauctorandae, exauctorandi | exauctorandarum, exauctorandorum |
Dativ | exauctorando, exauctorandae | exauctorandis |
Akkusativ | exauctorandam, exauctorandum | exauctoranda, exauctorandas, exauctorandos |
Ablativ | exauctorando, exauctoranda | exauctorandis |
Vokativ | exauctoranda, exauctorande, exauctorandum | exauctoranda, exauctorandae, exauctorandi |
152 (228) Formen für „exauctorare“