Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | disrumpo | disrumpor |
2. Person Singular | disrumpis | disrumperis |
3. Person Singular | disrumpit | disrumpitur |
1. Person Plural | disrumpimus | disrumpimur |
2. Person Plural | disrumpitis | disrumpimini |
3. Person Plural | disrumpunt | disrumpuntur |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | disrumpebam | disrumpebar |
2. Person Singular | disrumpebas | disrumpebare, disrumpebaris |
3. Person Singular | disrumpebat | disrumpebatur |
1. Person Plural | disrumpebamus | disrumpebamur |
2. Person Plural | disrumpebatis | disrumpebamini |
3. Person Plural | disrumpebant | disrumpebantur |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | disrumpam | disrumpar |
2. Person Singular | disrumpes | disrumperis, disrumpere |
3. Person Singular | disrumpet | disrumpetur |
1. Person Plural | disrumpemus | disrumpemur |
2. Person Plural | disrumpetis | disrumpemini |
3. Person Plural | disrumpent | disrumpentur |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | disrupi | — |
2. Person Singular | disrupisti | — |
3. Person Singular | disrupit | — |
1. Person Plural | disrupimus | — |
2. Person Plural | disrupistis | — |
3. Person Plural | disruperunt, disrupere | — |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | disruperam | — |
2. Person Singular | disruperas | — |
3. Person Singular | disruperat | — |
1. Person Plural | disruperamus | — |
2. Person Plural | disruperatis | — |
3. Person Plural | disruperant | — |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | disrupero | — |
2. Person Singular | disruperis | — |
3. Person Singular | disruperit | — |
1. Person Plural | disruperimus | — |
2. Person Plural | disruperitis | — |
3. Person Plural | disruperint | — |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | disrumpam | disrumpar |
2. Person Singular | disrumpas | disrumpare, disrumparis |
3. Person Singular | disrumpat | disrumpatur |
1. Person Plural | disrumpamus | disrumpamur |
2. Person Plural | disrumpatis | disrumpamini |
3. Person Plural | disrumpant | disrumpantur |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | disrumperem | disrumperer |
2. Person Singular | disrumperes | disrumperere, disrumpereris |
3. Person Singular | disrumperet | disrumperetur |
1. Person Plural | disrumperemus | disrumperemur |
2. Person Plural | disrumperetis | disrumperemini |
3. Person Plural | disrumperent | disrumperentur |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | disruperim | — |
2. Person Singular | disruperis | — |
3. Person Singular | disruperit | — |
1. Person Plural | disruperimus | — |
2. Person Plural | disruperitis | — |
3. Person Plural | disruperint | — |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | disrupissem | — |
2. Person Singular | disrupisses | — |
3. Person Singular | disrupisset | — |
1. Person Plural | disrupissemus | — |
2. Person Plural | disrupissetis | — |
3. Person Plural | disrupissent | — |
Präsens | Perfekt | |
---|---|---|
Aktiv | disrumpere | disrupisse |
Passiv | disrumpi, disrumpier | — |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
2. Person Singular | disrumpe | disrumpere |
3. Person Singular | — | — |
2. Person Plural | disrumpite | disrumpimini |
3. Person Plural | — | — |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
2. Person Singular | disrumpito | disrumpitor |
3. Person Singular | disrumpito | disrumpitor |
2. Person Plural | disrumpitote | — |
3. Person Plural | disrumpunto | disrumpuntor |
Singular | Plural | |
---|---|---|
Nominativ | — | — |
Genitiv | — | — |
Dativ | — | — |
Akkusativ | — | — |
Ablativ | — | — |
Vokativ | — | — |
Singular | Plural | |
---|---|---|
Nominativ | — | — |
Genitiv | — | — |
Dativ | — | — |
Akkusativ | — | — |
Ablativ | — | — |
Vokativ | — | — |
Singular | Plural | |
---|---|---|
Nominativ | — | — |
Genitiv | — | — |
Dativ | — | — |
Akkusativ | — | — |
Ablativ | — | — |
Vokativ | — | — |
Singular | Plural | |
---|---|---|
Nominativ | — | — |
Genitiv | — | — |
Dativ | — | — |
Akkusativ | — | — |
Ablativ | — | — |
Vokativ | — | — |