Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | consario | consarior |
2. Person Singular | consaris | consariris |
3. Person Singular | consarit | consaritur |
1. Person Plural | consarimus | consarimur |
2. Person Plural | consaritis | consarimini |
3. Person Plural | consariunt | consariuntur |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | consarbam, consariebam | consariebar |
2. Person Singular | consarbas, consariebas | consariebare, consariebaris |
3. Person Singular | consariebat, consarbat | consariebatur |
1. Person Plural | consarbamus, consariebamus | consariebamur |
2. Person Plural | consariebatis, consarbatis | consariebamini |
3. Person Plural | consarbant, consariebant | consariebantur |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | consaribo, consariam | consariar, consaribor |
2. Person Singular | consaries, consaribis | consariere, consariberis, consarieris |
3. Person Singular | consariet, consaribit | consarietur, consariberit |
1. Person Plural | consariemus, consaribimus | consariemur, consaribimur |
2. Person Plural | consarietis, consaribitis | consariemini, consaribimini |
3. Person Plural | consaribunt, consarient | consaribuntur, consarientur |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | consarivi, consarui | — |
2. Person Singular | consaruisti, consarivisti | — |
3. Person Singular | consaruit, consarivit | — |
1. Person Plural | consarivimus, consaruimus | — |
2. Person Plural | consaruistis, consarivistis | — |
3. Person Plural | consarivere, consaruere, consariere, consariverunt, consaruerunt | — |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | consariveram, consarueram | — |
2. Person Singular | consariveras, consarueras | — |
3. Person Singular | consariverat, consaruerat | — |
1. Person Plural | consariveramus, consarueramus | — |
2. Person Plural | consariveratis, consarueratis | — |
3. Person Plural | consariverant, consaruerant | — |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | consarivero, consaruero | — |
2. Person Singular | consariveris, consarueris, consarieris | — |
3. Person Singular | consariverit, consaruerit | — |
1. Person Plural | consariverimus, consaruerimus | — |
2. Person Plural | consariveritis, consarueritis | — |
3. Person Plural | consariverint, consaruerint | — |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | consariam | consariar |
2. Person Singular | consarias | consariare, consariaris |
3. Person Singular | consariat | consariatur |
1. Person Plural | consariamus | consariamur |
2. Person Plural | consariatis | consariamini |
3. Person Plural | consariant | consariantur |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | consarirem | consarirer |
2. Person Singular | consarires | consarirere, consarireris |
3. Person Singular | consariret | consariretur |
1. Person Plural | consariremus | consariremur |
2. Person Plural | consariretis | consariremini |
3. Person Plural | consarirent | consarirentur |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | consariverim, consaruerim | — |
2. Person Singular | consariveris, consarueris, consarieris | — |
3. Person Singular | consariverit, consaruerit | — |
1. Person Plural | consariverimus, consaruerimus | — |
2. Person Plural | consariveritis, consarueritis | — |
3. Person Plural | consariverint, consaruerint | — |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
1. Person Singular | consarivissem, consaruissem | — |
2. Person Singular | consaruisses, consarivisses | — |
3. Person Singular | consaruisset, consarivisset | — |
1. Person Plural | consarivissemus, consaruissemus | — |
2. Person Plural | consaruissetis, consarivissetis | — |
3. Person Plural | consarivissent, consaruissent | — |
Präsens | Perfekt | |
---|---|---|
Aktiv | consarire | consarivisse, consaruisse |
Passiv | consariri, consaririer | — |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
2. Person Singular | consari | consarire |
3. Person Singular | — | — |
2. Person Plural | consarite | consarimini |
3. Person Plural | — | — |
Aktiv | Passiv | |
---|---|---|
2. Person Singular | consarito | consaritor |
3. Person Singular | consarito | consaritor |
2. Person Plural | consaritote | — |
3. Person Plural | consariunto | consariuntor |
Singular | Plural | |
---|---|---|
Nominativ | — | — |
Genitiv | — | — |
Dativ | — | — |
Akkusativ | — | — |
Ablativ | — | — |
Vokativ | — | — |
Singular | Plural | |
---|---|---|
Nominativ | — | — |
Genitiv | — | — |
Dativ | — | — |
Akkusativ | — | — |
Ablativ | — | — |
Vokativ | — | — |
Singular | Plural | |
---|---|---|
Nominativ | — | — |
Genitiv | — | — |
Dativ | — | — |
Akkusativ | — | — |
Ablativ | — | — |
Vokativ | — | — |
Singular | Plural | |
---|---|---|
Nominativ | — | — |
Genitiv | — | — |
Dativ | — | — |
Akkusativ | — | — |
Ablativ | — | — |
Vokativ | — | — |