Formentabelle zu „conridere“
Verb
Präsens (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | conrideo | conrideor |
2. Person Singular | conrides | conridere, conrideris |
3. Person Singular | conridet | conridetur |
1. Person Plural | conridemus | conridemur |
2. Person Plural | conridetis | conridemini |
3. Person Plural | conrident | conridentur |
Imperfekt (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | conridebam | conridebar |
2. Person Singular | conridebas | conridebare, conridebaris |
3. Person Singular | conridebat | conridebatur |
1. Person Plural | conridebamus | conridebamur |
2. Person Plural | conridebatis | conridebamini |
3. Person Plural | conridebant | conridebantur |
Futur I (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | conridebo | conridebor |
2. Person Singular | conridebis | conridebere, conrideberis |
3. Person Singular | conridebit | conridebitur |
1. Person Plural | conridebimus | conridebimur |
2. Person Plural | conridebitis | conridebimini |
3. Person Plural | conridebunt | conridebuntur |
Perfekt (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | conrisi | — |
2. Person Singular | conrisisti | — |
3. Person Singular | conrisit | — |
1. Person Plural | conrisimus | — |
2. Person Plural | conrisistis | — |
3. Person Plural | conrisere, conriserunt | — |
Plusquamperfekt (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | conriseram | — |
2. Person Singular | conriseras | — |
3. Person Singular | conriserat | — |
1. Person Plural | conriseramus | — |
2. Person Plural | conriseratis | — |
3. Person Plural | conriserant | — |
Futur II (Indikativ) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | conrisero | — |
2. Person Singular | conriseris | — |
3. Person Singular | conriserit | — |
1. Person Plural | conriserimus | — |
2. Person Plural | conriseritis | — |
3. Person Plural | conriserint | — |
Präsens (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | conrideam | conridear |
2. Person Singular | conrideas | conrideare, conridearis |
3. Person Singular | conrideat | conrideatur |
1. Person Plural | conrideamus | conrideamur |
2. Person Plural | conrideatis | conrideamini |
3. Person Plural | conrideant | conrideantur |
Imperfekt (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | conriderem | conriderer |
2. Person Singular | conrideres | conriderere, conridereris |
3. Person Singular | conrideret | conrideretur |
1. Person Plural | conrideremus | conrideremur |
2. Person Plural | conrideretis | conrideremini |
3. Person Plural | conriderent | conriderentur |
Perfekt (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | conriserim | — |
2. Person Singular | conriseris | — |
3. Person Singular | conriserit | — |
1. Person Plural | conriserimus | — |
2. Person Plural | conriseritis | — |
3. Person Plural | conriserint | — |
Plusquamperfekt (Konjunktiv) | Aktiv | Passiv |
---|
1. Person Singular | conrisissem | — |
2. Person Singular | conrisisses | — |
3. Person Singular | conrisisset | — |
1. Person Plural | conrisissemus | — |
2. Person Plural | conrisissetis | — |
3. Person Plural | conrisissent | — |
Infinitiv | Präsens | Perfekt |
---|
Aktiv | conridere | conrisisse |
Passiv | conrideri, conriderier | — |
Imperativ I | Aktiv | Passiv |
---|
2. Person Singular | conride | conridere |
3. Person Singular | — | — |
2. Person Plural | conridete | conridemini |
3. Person Plural | — | — |
Imperativ II | Aktiv | Passiv |
---|
2. Person Singular | conrideto | conridetor |
3. Person Singular | conrideto | conridetor |
2. Person Plural | conridetote | — |
3. Person Plural | conridento | conridentor |
PPP | Singular | Plural |
---|
Nominativ | conrisa, conrisum, conrisus | conrisa, conrisae, conrisi |
Genitiv | conrisae, conrisi | conrisarum, conrisorum |
Dativ | conrisae, conriso | conrisis |
Akkusativ | conrisam, conrisum | conrisa, conrisas, conrisos |
Ablativ | conrisa, conriso | conrisis |
Vokativ | conrisa, conrise, conrisum | conrisa, conrisae, conrisi |
PPA | Singular | Plural |
---|
Nominativ | conridens | conridentes, conridentia |
Genitiv | conridentis | conridentium, conridentum |
Dativ | conridenti | conridentibus |
Akkusativ | conridens, conridentem | conridentes, conridentia |
Ablativ | conridente, conridenti | conridentibus |
Vokativ | conridens | conridentes, conridentia |
PFA | Singular | Plural |
---|
Nominativ | conrisura, conrisurum, conrisurus | conrisura, conrisurae, conrisuri |
Genitiv | conrisurae, conrisuri | conrisurarum, conrisurorum |
Dativ | conrisurae, conrisuro | conrisuris |
Akkusativ | conrisuram, conrisurum | conrisura, conrisuras, conrisuros |
Ablativ | conrisura, conrisuro | conrisuris |
Vokativ | conrisura, conrisure, conrisurum | conrisura, conrisurae, conrisuri |
Gerundivum | Singular | Plural |
---|
Nominativ | conridenda, conridendum, conridendus | conridenda, conridendae, conridendi |
Genitiv | conridendae, conridendi | conridendarum, conridendorum |
Dativ | conridendae, conridendo | conridendis |
Akkusativ | conridendam, conridendum | conridenda, conridendas, conridendos |
Ablativ | conridenda, conridendo | conridendis |
Vokativ | conridenda, conridende, conridendum | conridenda, conridendae, conridendi |
152 (225) Formen für „conridere“